Apa oxigenata este cunoscuta si sub numele stiintific de peroxid de hidrogen si este o substanta utilizata ca si agent antimicrobial si oxidant: 35% din apa oxigenata este utilizata pentru prevenirea transmiterii infectiilor in mediul medical.
Insa apa oxigenata a patruns si in dulapioarele de medicamente de prim ajutor ale populatiei drept dezinfectat sau antiseptic utilizat in cazul tratarii ranilor.
Desi este un agent bun de curatare, apa oxigenata nu este un agent eficient in reducerea infectiilor cu bacterii in cazul ranilor. Mai mult, peroxidul de hidrogen, aplicat pe rana, poate impiedica vindecarea ranii si poate duce chiar la aparitia de cicatrici prin distrugerea celulelor nou formate in zona ranii in scopul vindecarii.
Intr-un studiu publicat in 1987 in "The Journal of Family Practice", cercetatorii au comparat efectele diferitelor tratamente aplicate unui grup de voluntari: acestora li se faceau mici incizii (rani) pe brat si infectau rana cu bacterii. Dupa aplicarea, pe fiecare rana in parte, a unui tratament, s-au masurat cantitatile de bacterii si rata de vindecare a ranii. Concluzia: peroxidul de hidrogen nu a incetinit deloc inmultirea bacteriilor, in schimb ranile tratate cu unguent antibacterial s-au vindecat mult mai repede.
Si cum ramane cu acel efect efervescent care apare prin aplicarea de apa oxigenata pe rana, efervescenta gresit interpretata ca eficienta a apei in lupta cu bacteriile? Efervescenta respectiva este rezultatul firesc si natural al unei reactii chimice dintre apa oxigenata H2O2 si substantele produse de organism in incercarea de a se "repara".
Si atunci, data viitoare cand ne julim sau taiem, ce facem? Daca rana este adanca, evident, ne paste o vizita la doctor, insa daca rana este superficiala, mai bine o spalati cu apa rece curata si aplicati un unguent antibacterial.
